De ce merg oamenii la psiholog?

Interviu cu Cătălin Crețu, psiholog psihoterapeut în Iași

Cătălin Crețu: Fie că vorbim de Iași sau despre un alt oraș, oamenii apelează la psiholog când doresc să-și rezolve o problemă personală. Viața noastră e marcată de o mulțime de stări, evenimente și perioade, unele foarte frumoase, iar altele extrem de dificile. Iar în aceste perioade dificile din viață, susținerea și suportul primit din partea unui profesionist poate ajuta depășirea lor.

CC: Topul celor trei categorii de probleme, care înseamnă 80% dintre cazuri, sunt anxietatea, depresia și relațiile disfuncționale. Urmează apoi problemele legate de vicii și dependențe, boli și aspecte legate de creșterea și dezvoltarea copiilor. Desigur, am simplificat mult pentru că există un cumul de factori care ne influențează starea de bine, modul în care ne simțim și percepția asupra a ceea ce avem nevoie. Apoi, stările de rău psihic au de obicei mai multe cauze, interdependente. De exemplu, multe persoane care suferă de depresie, acuză și gânduri suicidale și insomnie.

CC: La nivelul limbajului uzual, termenii de psiholog și psihoterapeut sunt echivalenți. În psihologie există mai multe specializări, iar psihoterapia este una dintre ele, fiind definită ca o modalitate de tratament cuprinzător, deliberat și planificat, prin mijloace și metodologii științifice, având un cadru clinic și teoretic, centrată pe reducerea sau eliminarea unor simptome, tulburări mintale sau stări de suferință psihosociale și/sau psihosomatice și comportamente disfuncționale (definiția dată psihoterapiei de către FRP- Federația Română de Psihoterapie). Astfel, psihoterapia înseamnă atât formarea de bază ca psiholog, cât și o formare suplimentară, specializată. Practic, devii psiholog după 5 ani de învățământ, iar psihoterapeut după un total de 10 ani. Dincolo de numărul anilor de studiu, cel mai mult contează ca relația dintre terapeut și client să fie una de încredere, onestă, deschisă, bazată pe acceptare și empatie.

CC: Fiecare dintre aceste probleme e un subiect vast, voi oferi doar câteva repere acum.

Dacă ajungem să fim foarte îngrijoraţi fără un motiv anume şi dacă grijile ne copleşesc atât de mult încât nu le mai putem controla şi ne afectează viaţa, este foarte probabil să suferim de anxietate. Această stare este însoţită de o serie de simptome fizice: agitaţie, tensiune musculară, insomnie, tulburări digestive, atac de panică  şi simptome psihologice – iritabilitate, probleme de concentrare, stări de teamă, nelinişte. Astfel, anxietatea afectează stilul de viață obișnuit: ne vine greu să ne bucurăm de viață și de relațiile cu ceilalți, sarcinile de serviciu par dificile și copleșitoare.

Cercetările arată că psihoterapia este de obicei cea mai eficientă opțiune în anxietate. Spre deosebire de medicația anxiolitică, psihoterapia merge dincolo de simptome. Poate ajuta la descoperirea cauzelor adânci care stau în spatele îngrijorărilor și a fricilor, la relaxare, la moduri noi de a privi situațiile cu potențial anxios, la dezvoltarea unor strategii eficiente de coping și de rezolvare a problemelor.

Psihoterapia  îți oferă practic instrumentele pentru învingerea anxietății și te învață să le folosești. În practica de la cabinet folosesc tipurile de psihoterapie și tehnicile pe care studiile și cercetările le-au indicat ca cele mai eficiente în tratarea anxietății: terapia cognitiv-comportamentală, terapia prin expunere la situația cu potențial anxios, hipnoza, tehnici de relaxare, tehnici de vizualizare, reframing pentru gândurile negative. Aici găsiți un exercițiu foarte util, pe care îl poate face oricine.

Tulburările de anxietate diferă considerabil, de aceea terapia se adaptează la simptomele și diagnoza individuală. Dacă ai o tulburare obsesiv-compulsivă, de exemplu, tratamentul va fi diferit de cel al unei persoane care are atacuri de panică.

Soră bună cu anxietatea, depresia afectează aproape o treime din populație, cel puțin o dată în viață. Există o mare varietate de simptome ale depresiei – emoționale, fizice, comportamentale și cognitive. Acestea trebuie să fie prezente în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, timp de cel puţin două săptămâni pentru ca depresia să fie diagnosticată. Două dintre aceste simptome reprezintă numitorul comun al fiecărei forme de depresie: dispoziţia depresivă şi dezinteresul sau pierderea plăcerii.

Metodele pe care le utilizez cel mai des împreună cu clienții mei pentru tratarea depresiei sunt terapia cognitiv-comportamentală, terapia interpersonală și terapia psihodinamică. De obicei folosesc o abordare combinată. Unele exerciții vizează reframingul gândurilor negative, altele dezvoltă comportamente noi, adaptate realității. De asemenea, psihoterapia te ajută să mergi la rădăcina problemelor care au generat depresia și astfel te ajută să înțelegi de ce simți ceea ce simți, care sunt factorii care declanșează stările negative și ce poți face să rămâi în echilibru. Desigur, intrăm și în imaginea de ansamblu a vieții, care presupune relațiile cu ceilalți, setarea unor limite sănătoase și gestionarea sănătoasă a problemelor vieții.

În ce privește problemele legate de relații, acestea pot fi legate de relația cu părinții, cu partenerul de viață, cu copiii sau cu colegii de muncă. Tehnicile psihoterapeutice se adaptează la problema pe care o are clientul, la nivelul ei și la factorii agravanți.

CC: Îmi doresc ca toți să ne bucurăm cât mai mult de viață și să depășim problemele cu dragoste și înțelegere. E foarte important să fim autentici și în contact cu noi înșine. De asemenea, e bine să căutăm ajutor în loc să ținem durerea în noi înșine atunci când traversăm perioade dificile.