Mituri despre hipnoză
Una dintre credințele comune greșite despre hipnoză este aceea că persoana hipnotizată își pierde voința și este mod parțial sau în totalitate sub comanda hipnotizatorului, în acest mod, fiind dominată și controlată. În cazul hipnozei clinice (folosită ca metodă terapeutică) nu se poate vorbi de credulitate sau slăbiciune. Această credință falsă este în mod nefericit consolidată, întărită și perpetuată de foarte mulți hipnotizatorii „de scenă”.
Mulți oameni își bazează „ipotezele” și credințele despre hipnoză pe așa-zisele prezentări de „hipnoză de scenă”, din păcate, neluând în considerare faptul că „hipnotizatorii de scenă” își pre-selectează voluntarii, dintre cei care demonstrează un grad crescut de cooperare, cu posibile tendințe exhibiționiste (voluntarii, la rândul lor, caută atenția publică, prin participarea la aceste spectacole), și care sunt foarte receptivi la hipnoză.
Persoanele care trăiesc starea de transă (în mediul clinic, organizat, autorizat) dețin în permanență controlul asupra propriei persoane și nu pot fi forțate să facă ceva împotriva voinței lor.
În hipnoză, pacientul nu este sub controlul absolut al hipnotizatorului. Hipnoza nu este un fenomen ce poate fi impus oamenilor, unii autori care au studiat acest fenomen susținând că toate tipurile de hipnoză sunt, de fapt, forme de autohipnoză. Un hipnoterapeut servește doar ca facilitator pentru ghidarea clienților în demersul hipnotic.
Unul dintre cele mai răspândite mituri despre hipnoză este acela că în timpul hipnozei, oamenii își pierd inevitabil cunoștința și vor avea amnezie. Doar un procent mic de subiecți, care pot să ajungă la niveluri foarte profunde de transă, se va potrivi acestui stereotip și vor prezenta amnezie spontană. Totuși, majoritatea oamenilor își amintesc tot ceea ce trăiesc sau percep în timpul exercițiului de hipnoză. Acest lucru este un beneficiu, deoarece cele mai multe demersuri pe care dorim să realizăm în hipnoză se pot realiza într-o transă de medie adâncime, nivel de profunzime al transei, în care oamenii își amintesc totul; nu există o suprimare a sistemelor de percepție și analiză a informației (văz, auz, gust, tactil, proprioceptiv).
În timpul ședințelor de hipnoză clinică persoanele hipnotizate nu vor deveni „inconștiente”, (în accepțiunea comună definită în DEX); acestea își dau seama de toate evenimentele prin care trec, în orice moment al stării de transă. Voința acestor persoane nu este slăbită în nici un fel. Persoanele hipnotizate dețin controlul și nu pot fi făcute, forțate să facă ceva împotriva voinței lor. Nimeni nu va dezvălui involuntar informații secrete, personale. În aceste condiții, hipnoza nu este similară „somnului”, în sensul comun, definit în DEX.
Hipnoza, în special în formele mai profunde, poate părea asemănătoare somnului fiziologic, deoarece corpul persoanei este foarte relaxat și inexpresiv. De obicei, în timpul sesiunilor de hipnoză clinică s-a constatat o activitate mentală foarte intensă, iar măsurătorile privind activitatea creierului în timpul hipnozei arată un nivel semnificativ al activității neurologice.
O altă credință neconformă cu realitatea este cea care presupune că hipnoza este contrară convingerilor și principiilor religioase. Hipnoza poate fi folosită pentru a ușura sau elimina durerea, pentru a depăși anumite temeri, fobii, dependențe și alte probleme sau tulburări. În timp ce o serie de secte religioase au ridicat obiecții în legătură cu hipnoza, astăzi majoritatea grupurilor religioase (biserica romano-catolică, ortodoxă și bisericile creștine protestante, iudaismul, hinduismul, budismul și altele) accepta utilizarea etică și corectă a hipnozei clinice în demersurile terapeutice.
Hipnoza nu este asociată cu nici una dintre religii și nu contravine conceptual, etic sau procedural, nici unei religii. Profesioniștii care practică în mod etic hipnoza clinică sunt obligați (prin codul deontologic) să respecte credința religioasă a clienților și nu vor folosi în mod necorespunzător practicile terapeutice pentru a influența convingerile religioase ale unei persoane.