Cum scăpăm de gândurile anxioase
Andreea recunoaște că se întâmplă să reacționeze exagerat. Spune ea: ”Mi se întâmplă să-mi sun soțul, iar dacă nu-mi răspunde mă îngrijorez. Primul gând e că i s-a întâmplat ceva, un accident, o problemă, de nu-mi răspunde. Al doilea gând e că s-a supărat pe mine și nu vrea să-mi răspundă. Încep să derulez în gând ce-am discutat ultima oară când ne-am văzut. Oare am spus ceva aiurea fără să-mi dau seama? Și-i mai dau două telefoane, poate totuși îmi răspunde”.
Andreea intră într-un vârtej de gânduri anxioase care se îndepărtează din ce în ce mai mult de realitate. Realitate care e mult mai banală: ”De obicei n-aude telefonul sau nu poate să răspundă pentru că e cu șeful. Nici vorbă să fie supărat pe mine”.
Cum putem alunga gândurile anxioase și catastrofale, negre? Există un exercițiu extrem de puternic. Pentru prima data e nevoie să fie făcut pe hârtie, după care se poate face ușor, în minte.
Primul pas e să conștientizezi că ai astfel de gânduri. Dacă ți se pare normal să gândești că soțul sau copilul au avut un accident fiindcă n-au răspuns la telefon, atunci n-are sens să citești mai departe.
Ia un creion și-o foaie de hârtie și împarte-o în 3 coloane: situația, gândul automat, gândul alternativ. În coloana situației treci exact ce s-a întâmplat. Pe următoarea coloană notezi ce ai simțit și gândit automat. A treia coloană e dedicată înlocuirii gândului negru cu unul alternativ, mai apropiat de realitate. Poți da note de la 1 la 5, unde 5 e cel mai înalt grad de anxietate. În cazul Andreei, ar fi așa:
Obiceiul acesta, de a înlocui gândul anxios automat cu unul mai permisiv și mai apropiat de desfășurarea normală a situațiilor și evenimentelor ne ajută să ne restabilim calmul gândurilor. Nu e ușor și gândurile anxioase nu dispar pe dată fiindcă schemele de gândire sunt bine întipărite în mentalul nostru, dar prin exercițiu putem întipări noi scheme de gândire.
Obiectivul principal al psihoterapiei, în cazul tulburării de anxietate, este acela de a identifica gândurile şi convingerile subiacente care cauzează îngrijorarea, precum şi reacţiile contraproductive care contribuie la persistenţa îngrijorării, şi, apoi, de a ajuta persoana în cauză să adopte o atitudine şi un răspuns mai constructiv la îngrijorare. Scopul ultim al psihoterapiei este acela de a schimba îngrijorarea excesivă şi neproductivă în îngrijorare productivă.