adolescenti

Când e recomandat să aduci copilul la psiholog?

Această formă de consiliere se adresează copiilor de toate vârstele și adolescenților care traversează perioade caracterizate prin comportamente dezadaptative – anxietate, timiditate, agresivitate, tulburări somatice, performanțe școlare scăzute, enurezis nocturn, rosul de unghii. Consilierea copiilor și adolescenților se realizează prin tehnici specifice vârstei acestora.

De ce par copiii noștri să aibă câteodată veritabile crize?

În perioada de creștere și maturizare, copilul suferă modificări fizice și psihice profunde. De exemplu, adolescenții se confruntă cu aspecte precum influența prietenilor versus influența familiei, tentația alcoolului, țigărilor sau drogurilor, dorința definirii propriei personalități și a diferențierii de familie și de ceilalți, relațiile intime și de prietenie cu sexul opus. Dar nu numai adolescenții, ci și copiii de vârstă mai mică pot întâmpina obstacole în perioada de creștere. De multe ori, părinții observă modificări în modul în care copilul se poartă, modificări neadecvate vârstei copilului și așa iau decizia de a veni la psiholog.

În practica mea, cele mai întâlnite răspunsuri psiho-comportamentale ale copiilor se referă la provocări precum: divorțul sau separarea părinților, plecarea unui părinte sau a ambilor în străinătate la muncă, alcoolismul sau dependența de jocuri de noroc al unuia dintre părinți, dificultăți de adaptare la colectivul școlar, violențe în familie.

Consilierea psihologică a copiilor diferă de cea aplicată adulților?

În cele mai multe cazuri procesul psihoterapeutic dedicat copiilor diferă de cel dedicat adulților, în principal pentru că copiii nu au dezvoltat limbajul, vocabularul și înțelegerea conceptuală și abstractă ale adulților. Apoi tehnicile se adaptează la vârsta copiilor, de exemplu pentru copiii mai mici, relația psihoterapeutică se stabilește prin raportarea la un obiect – carte, jucărie.

Ajutorul pe care-l va resimți copilul datorită acceptării și prescripțiilor psihoterapeutice îl vor face să se simtă valorizat, înțeles și optimist.

Literatura de parenting oferă idei și direcții de bună calitate. Preferata mea e cartea Virginiei Satir, Arta de a făuri oameni. O recomand cu încredere pentru că subliniază foarte bine complexitatea relaţiei din familie.

Sunt situații în care părintele nu-și poate da seama dacă copilul are nevoie de ajutorul unui psiholog sau are o criză trecătoare adolescentină. Dacă stările negative, frustrarea, furia, tristețea și altele persistă și afectează mai mult de 2-3 luni starea de spirit a copilului, atunci e bine de făcut o vizită la psiholog. În cazul în care copilul capătă obiceiuri nesănătoase, e bine de discutat cu psihologul încă din stadiile incipiente.

Da, în bine. Psihoterapeutul reprezintă un ghid pe drumul sinuos al maturizării.

Cum decurge terapia?

În prima ședință vom discuta aspecte generale legate de situația cu care se confruntă copilul tău. Aceasta ne va oferi oportunitatea de a ne cunoaște și de a pune bazele unei relații terapeutice bazate pe acceptare, încredere și confidențialitate.

Ședințele au loc, în general, cu o frecvență săptămânală. Durata unei ședințe este de 50 de minute. La prima ședință participă atât părintele, cât și copilul, iar acesta din urmă semnează un acord de începere a psihoterapiei. Părintele participă la ședințe împreună cu copilul atunci când acesta are între 4 –  14 ani. Copiii peste 14 ani pot participa singuri la ședința de consiliere psihologică, începând cu a doua ședință.

Practica mi-a arătat că multe dintre comportamentele deviante ale copiilor vin ca răspuns la mediul familial sau la transformări recente ale mediului familial. Din această cauză, în anumite cazuri, atât părinții, cât și copilul vor trece prin procesul de consiliere psihologică.

Pentru ca psihoterapia să își atingă scopul, este necesar ca atât psihoterapeutul, cât și părintele, să fie  implicați în acest proces.