Atracție sau relație?

Modul în care ne alegem partenerii este influențat de tot felul de factori. Spațiul în care locuim, vârsta, rasa, religia sau nivelul de educație influențează relațiile noastre romantice. Să nu uităm de aspectul nostru fizic, care ne face atractivi pentru unele persoane iar pentru altele nu, la fel cum și noi suntem atrași de unele persoane și de altele nu. Scopul nostru nu este să devenim identici, ci să ne recunoaștem unul pe celălalt, să învățăm să ne vedem unul pe altul și să ne respectăm pentru ceea ce suntem. (H. Hesse)

Expresia ”genul meu” sugerează conștientizarea faptului că ne atrage cel mai mult și ne înțelegem cel mai bine cu un anumit tip de persoană. Oamenii încearcă de mult timp să identifice asemenea categorii de personalitate în partenerii lor; astfel, pentru a găsi indicii legate de caracter s-a ajuns, spre exemplu, la analiza semnelor zodiacale (după opinia noastră discutabile) iar pe baza acestora inventându-se categorii populare precum: tipul puternic, fată pe picioarele ei, tipul tăcut, … care știe să se distreze. Indiferent de surse, este foarte limpede faptul că oamenii par să știe instinctiv că tipul de caracter joacă un rol important în alegerea partenerilor.

Înțelepciunea populară ne furnizează două principii foarte vechi și aparent contradictorii: cine se aseamănă se adună și extremele se atrag. Într-un anumit fel, ambele enunțuri au sens și ambele au susținătorii lor. Pentru afirmația ”cine se aseamănă se adună” este de ajuns să ne uităm la agențiile matrimoniale care folosesc tot felul de softuri ca să identifice similaritățile în interese ca bază pentru cuplarea persoanelor. De cealaltă parte, atracția pentru o persoană opusă este căutarea acelei jumătăți respinse, adandonate sau netrăite. Din această pespectivă, nu căutăm în partenerii noștri similarități, ci complemente, întregirea și completarea noastră cu ajutorul opusului.

Atracția este un lucru, iar conviețuirea cu partenerul este cu totul altceva. La începutul aproape tuturor relațiilor există o perioadă de armonie, în care împărtășirea și înțelegerea par să vină firesc. Dar ce se întâmplă după ce ”luna de miere” se termină, când trăsăturile de caracter ale partenerului încep să fie mult mai evidente și mai bine conturate, iar traiul împreună devine o obișnuință zilnică?

Să nu uităm însă că relațiile individuale sfidează generalizările; două persoane bine definite, indiferent de trăsăturile de personalitate, pot găsi modalități prin care să facă mariajul să meargă.